Povestea s-a răspândit: cum o echipă mică, cu puține resurse, a „patch-uit” un dublaj pierdut și a transformat munca tehnică într-un act de comunitate. Pentru copiii care au văzut filmul în acea seară, diferențele tehnice nu contează — au plecat cu ecoul râsetelor lui Marty, melodiile care îi făcuseră să danseze pe scaune și cu speranța că vor mai avea astfel de nopți de cinema.